Ce acte îți cere legea la dezmembrări auto
Statul te vede altfel decât te vezi tu.
Tu cumperi mașini și vinzi piese. Pentru autorități ești operator autorizat să tratezi vehicule scoase din uz. Asta înseamnă registre numerotate, procese verbale, documente de predare a deșeurilor și o raportare anuală în care cifrele trebuie să se potrivească la tonă.
Despre partea asta nu scrie nimeni. Tot ea aduce însă controalele.
Mai jos e harta documentelor: ce act, când se face, pe ce se bazează și ce se verifică. Nu e consultanță juridică. Pentru situația parcului tău întreabă agenția de mediu din județ și RAR. E harta pe care ne-am făcut-o noi, citind textele în original, în timp ce construiam modulul de acte.
Cine verifică și ce cere
Trei autorități se uită la lucruri diferite.
RAR verifică condițiile de autorizare a activității de dezmembrare, prin RNTR 9. De acolo vin registrele de operare și interdicțiile de comercializare.
Agenția pentru Protecția Mediului cere evidența gestiunii deșeurilor, reglementată prin HG 856/2002, plus raportarea anuală.
Garda de Mediu vine în control pe teren și cere să vadă actele puse cap la cap.
Toate trei folosesc însă aceleași date. Dacă ții evidența corect o singură dată, iese pentru toate. Dacă o ții în trei locuri diferite, cifrele nu se mai potrivesc între ele.
Actele, în ordinea în care apar
La achiziție
Borderoul de achiziție (cod 14-4-13/b) se face când cumperi de la o persoană fizică. Conține numele, domiciliul, CNP-ul, seria și numărul buletinului, denumirea produsului, cantitatea, prețul și restul de plată.
Dacă vânzătorul e firmă, borderoul n-are ce căuta. Acolo actul de achiziție e factura emisă de el.
Dispoziția de plată către casierie (cod 14-4-4) se face dacă plătești în numerar. Suma se trece și în cifre, și în litere, cu trei vize și semnătura celui care primește banii.
Certificatul de distrugere e actul cel mai important din tot lanțul. Cu el își radiază proprietarul mașina.
Are trei blocuri de date:
- despre firma ta: denumire, sediu social, punct de lucru, CUI, numărul autorizației de mediu, agenția care a emis-o și adresa ei;
- despre deținător: nume, naționalitate, adresă, act de identitate, CNP;
- despre vehicul: categorie, marcă, tip, ultimul număr de înmatriculare și țara, numărul cărții de identitate, numărul certificatului de înmatriculare, seria de șasiu.
La final semnează și ștampilează emitentul și deținătorul.
Certificatul e numerotat, iar numerotarea trebuie să curgă neîntrerupt. La control, o gaură nejustificată în serie e prima întrebare.
Registrul de evidență a vehiculelor scoase din uz are un rând pentru fiecare mașină: marcă, tip, culoare, număr de înmatriculare, serie șasiu, tipul și seria motorului, dacă vânzătorul e persoană fizică sau juridică, datele lui de identificare, data achiziției și observații.
Un detaliu care scapă des: culoarea și seria motorului nu apar pe certificatul de distrugere, dar sunt obligatorii în registru. Dacă nu le notezi la achiziție, te întorci după ele la mașină.
Depoluarea
Procesul verbal de depoluare arată ce s-a scos din mașină înainte de orice altceva. Categoriile sunt fixe, aceleași pe care le cere raportarea:
uleiuri de motor, de transmisie și de ungere · lichid de răcire · lichid de frână · antigel · agent frigorific · lichid de parbriz · filtre de ulei · baterie cu plumb · catalizator · airbaguri și pretensionere · plăcuțe de frână cu azbest · componente cu mercur · componente cu PCB · rezervoare de gaz lichefiat.
Tot aici se stabilește masa la recepție. Din cifra asta se calculează mai târziu toată raportarea anuală.
Dezmembrarea
Procesul verbal de dezmembrare listează piesele rezultate. La majoritatea parcurilor se completează la birou, în termenul legal de după achiziție, nu cu cheia în mână.
Aici intervine o regulă din RNTR 9, capitolul V punctul 4:
„Se interzice a fi comercializate şasiurile/caroseriile ca elementele purtătoare al numărului de identificare a vehiculului, precum şi toate componentele rezultate din dezmembrarea sistemului de direcţie şi a sistemului de frânare. Această interdicţie va fi menţionată expres prin afişare la punctul de lucru.”
Două lucruri de reținut. Interdicția e pe componentele sistemului, deci se decide piesă cu piesă. Un braț de suspensie nu e componentă de direcție, chiar dacă stă lângă ea. Iar interdicția trebuie afișată la punctul de lucru, nu doar respectată.
Predarea deșeurilor
Ce nu se vinde ca piesă pleacă la operatori autorizați. Documentul diferă după tipul deșeului.
Deșeurile periculoase merg cu formularul de expediție și transport deșeuri periculoase, Anexa 2 la HG 856/2002. Are trei coloane, fiecare cu semnătură și ștampilă: expeditor, transportator, destinatar. Fiecare trece cantitatea pe care a predat-o, a primit-o și a recepționat-o.
Deșeurile nepericuloase merg cu formular de încărcare-descărcare. Acolo se cer licența de transport a cărăușului și autorizația de mediu a fiecărei părți.
Codurile vin din Decizia 2014/955/UE. Astea sunt cele pe care le vezi cel mai des într-un parc:
| Cod | Ce înseamnă |
|---|---|
| 16 01 04* | vehiculul scos din uz, ca atare |
| 16 01 17 | metale feroase |
| 16 01 18 | metale neferoase |
| 16 01 19 | materiale plastice |
| 16 01 20 | sticlă |
| 16 01 03 | anvelope scoase din uz |
| 16 06 01* | baterii cu plumb |
| 16 01 07* | filtre de ulei |
| 13 02 05* / 13 02 06* | uleiuri minerale / sintetice |
| 16 01 13* / 16 01 14* | lichid de frână / antigel periculos |
| 16 08 01 | catalizatori |
Asteriscul înseamnă deșeu periculos. Alt formular, alt regim.
Raportarea anuală
Aici e partea grea. Tot ea mănâncă zile întregi în ianuarie.
Formularul se cheamă GD – Colectare/Tratare și cere, pe an calendaristic:
- cantitatea de vehicule colectate, în tone, separat de la persoane fizice și de la persoane juridice;
- cantitatea de deșeuri rezultate din dezmembrare, defalcată pe fiecare cod, cu stoc la început de an, cantitate, cât s-a valorificat, cât s-a eliminat și stoc la sfârșit;
- cine a preluat fiecare fracție: denumire, cod fiscal, localitate, județ, cod SIRUTA, cantitate și cod de valorificare;
- separat, deșeurile produse de firmă, care n-au legătură cu mașinile.
Formularul mai cere ceva, scris chiar pe el:
„Suma deșeurilor provenite din activitatea de dezmembrare trebuie să fie egală cu greutatea VSU din documentele de înmatriculare în cazul unui VSU complet, iar în cazul unui VSU incomplet trebuie să fie egală cu suma maselor la recepția VSU.”
Pe scurt: tot ce a intrat trebuie să iasă undeva. Fiecare kilogram de mașină se regăsește într-o fracție de deșeu sau într-o piesă vândută. Dacă suma nu iese, raportul nu e bun.
De asta masa contează încă de la primul act: masa din cartea de identitate, masa la gol, masa la recepție și greutatea lipsă dacă mașina a venit incompletă.
Trei greșeli care se plătesc
Numerotarea luată de la capăt. Fiecare serie trebuie să curgă neîntrerupt, și certificatele, și registrul. Dacă schimbi carnetul sau programul și pornești de la 1, ai rupt evidența. Un număr folosit greșit se anulează, nu se refolosește.
Autorizațiile expirate. Autorizația de mediu, cea RAR și cea de poliție au termen de valabilitate, iar datele lor se trec în raportare. O autorizație expirată descoperită la control costă mult mai mult decât efortul de a-i urmări data.
Evidența ținută în trei locuri. Registrul într-un caiet, certificatele într-un carnet, cantitățile într-un Excel. Toate trei descriu aceleași mașini, dar niciuna nu se verifică cu celelalte. Diferențele ies la iveală exact când se uită cineva peste umărul tău.
Cum arată dacă totul stă într-un singur loc
Ideea e simplă. Prețul și masa se scriu o singură dată, la achiziție, apoi curg singure mai departe.
Prețul plătit ajunge automat pe borderou, pe dispoziția de plată și în baza de calcul a costului pe piese. Masa din cartea de identitate dă masa la gol, aceea dă masa la recepție, iar din ea ies fracțiile care intră în raportul anual. Numerotarea continuă de unde ai rămas, fără să te mai gândești la ea.
Raportul anual nu se mai adună în ianuarie. Există deja, fiindcă datele au intrat pe parcursul anului.
Exact asta face extraopțiunea de acte, pe abonamentul programului de gestiune. Scrie-ne ca s-o activăm pe contul tău.
Întrebări frecvente
Certificatul de distrugere trebuie tipărit pe formular special? Contează conținutul: datele firmei, ale deținătorului și ale vehiculului, plus semnăturile. Carnetele tipărite sunt o comoditate, nu o obligație de formă. Ce nu se negociază e continuitatea numerotării.
Ce fac cu mașinile care nu intră sub directiva 2000/53? Vehiculele grele, peste categoria N1, nu intră sub directiva privind vehiculele scoase din uz. Se trec totuși în registru, pe o coloană separată, și nu se raportează la fel. Dacă lucrezi cu camioane, întreabă explicit agenția de mediu cum vrea evidența.
Cât timp trebuie păstrate documentele? Practica uzuală e de minimum cinci ani, dar termenele diferă de la un tip de document la altul. Întreabă contabilul și agenția de mediu, nu ghici.
Pot vinde componente de direcție sau frânare dacă sunt ca noi? Nu. Interdicția din RNTR 9 e pe componentele sistemului, indiferent de stare. Ele merg ca metal, iar în evidență apar cu valoare zero.
Merge raportarea făcută din stoc? Da, dacă stocul ține și masele, nu doar piesele. Majoritatea programelor de gestiune se opresc însă la piese și lasă partea de mase și deșeuri pe seama unui Excel separat.
Dacă vrei imaginea de ansamblu, de la mașina cumpărată până la piesa vândută, am scris-o aici. Iar despre partea de stoc și ce trebuie să facă un program, ghidul complet e aici.